Slove epistolare din vremuri de demult

Patriarhul Justinian Marina, Întâistătător al Bisericii noastre în vremuri de grea prigoană, a încercat permanent, cu mult curaj și echilibru, diplo¬mație și tenacitate, să apere Biserica, preoții și monahii, precum și o seamă de personalități de mare valoare intelectuală și artistică ale vremii. „Gândul mi-a mers me¬reu către Preafericirea Voastră, mereu cu același drag. Vă rog să primiți de la soția mea și de la mine expresia simțămin¬telor noastre de respect și afec¬țiune, cu adâncă recunoștință și devotament.” Aceste cuvinte din co¬respon¬dența Patriarhului Justinian cu apreciatul pictor Aurel Bordenache, în perioada 1961-1976, rămasă până în prezent în manu¬scris, ne invită să medităm cu emoție și sfială la unele momente esențiale din activitatea sa și la folosul și bucuria ce o dăruia cel de-al treilea Patriarh al României la întâlnirea cu ceilalți. Codlea, 13 decembrie 1961 Mult iubite Preafericite Părinte, Aș dori mai înainte de orice să vă știu pe Preafericirea Voastră și toți...