Declarații de presă susținute de Papa Francisc la întoarcerea din România

În perioada 31 mai - 2 iunie 2019, în România, a avut loc a doua vizită a unui Întâistătător al Bisericii Catolice, prima vizită fiind în perioada 7 - 9 mai 1999, făcută de Papa Ioan Paul al II-lea, pe care Bunul Dumnezeu a socotit să -l învrednicească de darul sfințeniei datorită viții sale exemplare precum și a eforturilor depuse pentru susținerea păcii între popoare și confesiuni Biserica Catolică, nu a făcut altceva de cât să - recunoască Sfințenia Canonizarea
( Beatificarea)  Sa, a avut loc în Conclavul Bisericii Catolice, echivalentul în Ortodoxie al  ( Sfântului Sinod)  unde se întrunesc în ședințe de lucru toți ierarhii de ambele rituri latin și bizantin sub președinția Papei în funcție Hotărârea canonizării Papei Ioan Paul al II -lea a și Slujba de Canonizare au fost  sub președenția Papei Benedict al XVI -lea, în data de 1 mai 2011,  iar proclamarea oficială a acesteia a   loc în anul 201 4 sub protia Papei Francisc, care potrivit protocolului oficial la întoarcerea din vizitele pe care le desfășoară în dubla Sa calitate aceea de șef de stat și șef al Bisericii, în avionul pus la dispoziție de către statul gazdă respectiv compania Tarom  Pontiful răspunde la întrebări în cadrul unei conferințe de presă.

  Diana Coadă-Dumitraşcu, de la TVR. Milioane dintre conaţionalii noştri au emigrat în ultimii ani. Care este mesajul pe care-l aveţi pentru o familie care-şi lasă acasă fiii pentru a merge să lucreze în străinătate?

Papa Francisc: «Aceasta mă face să mă gândesc la familia care se desprinde; există mereu dorul de a se reuni. Desprinderea de familie pentru ca fiilor să nu le lipsească nimic este un act de iubire. Ieri, am ascultat mărturia acelei doamne care lucrează în străinătate pentru a-şi ajuta familia: este o situaţie tot mai dureroasă, pleacă de nevoie. Şi de multe ori, astfel de situaţii sunt rezultatul unei politici mondiale care are implicaţii asupra acestui aspect. Cunosc istoria ţării tale de după căderea comunismului, cu multe întreprinderi care au fost închise pentru a fi redeschise în altă parte şi a câştiga mai mult. A închide o întreprindere şi a lăsa lumea pe drumuri...; aceasta este şi o formă de injustiţie mondială, generală: este lipsă de solidaritate. Există suferinţă; în actualul context mondial nu se uşor să se ofere posibilitatea unor locuri de muncă; în plus, voi aveţi un nivel impresionant de naşteri, la voi nu există iarnă demografică. Este o injustiţie inexistenţa locurilor de muncă pentru atâţia tineri. De aceea, sper să se rezolve această situaţie care nu depinde numai de România ci de situaţia financiară mondială. Multe persoane rămân singure. Este necesară solidaritatea, iar în acest moment România deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.»

Cristian Micaci de la Radio Maria România. S-a vorbit mult despre a merge împreună. Acum, aş vrea să întreb ce ne sfătuiţi: care ar trebui să fie relaţiile dintre confesiuni, dintre catolici şi ortodocşi? Care ar trebui să fie relaţiile dintre diferitele etnii şi în relaţiile din sfera politică.

Papa Francisc: «L-aş defini raportul mâinii întinse spre celălalt, când există conflicte. În prezent, în ţară există un nivel ridicat de naşteri şi este necesar un proces de apropiere dintre diferitele etnii, confesiuni religioase; sunt necesare eforturi, mâna întinsă spre celălalt, [este necesar] să-l asculţi pe celălalt. [În privinţa relaţiei] cu ortodocşii: voi aveţi un mare patriarh, un om cu inimă mare, un mare erudit, care cunoaşte mistica Părinţilor din pustiu, mistica spirituală, a studiat în Germania şi este şi un om al rugăciunii. Este uşor să te apropii de patriarhul Daniel, cu care am vorbit ca fraţii. Mergem împreună! Trebuie avută mereu prezentă ideea că ecumenismul nu înseamnă să ajungi la finalul meciului, al discuţiilor. Ecumenismul se face mergând, înaintând împreună, rugându-ne împreună. Avem, în istorie, ecumenismul sângelui: când erau ucişi, creştinii nu erau întrebaţi: eşti catolic? eşti ortodox? Eşti luteran? Întrebau: tu eşti creştin? Există ecumenismul mărturiei, al sângelui şi mai există şi ecumenismul săracului, care înseamnă să ne implicăm împreună pentru a-i ajuta pe cei săraci, pe bolnavi şi pe infirmi, aşa cum citim în capitolul 25 al Evangheliei după sfântul Matei. A merge împreună fără a aştepta ca teologii să se pună de acord pentru a ajunge la euharistia comună. Ecumenismul se face împreună cu operele de caritate şi prin bunele relaţii. Arhiepiscopul unuia dintre oraşele Europei, care are bune relaţii cu episcopul luteran, mi-a telefonat pentru a-mi spune "Vino să celebrezi în catedrala mea". Şi el s-a dus. Când eram la Buenos Aires am fost invitat de Biserica scoţiană să fac predica la celebrările lor. Se poate merge împreună: unitate, fraternitate, mână întinsă spre celălalt. Cu toţii avem defecte.

Sursa text Secretariatul Parohiei Băbeni III Valea Mare și  Vatican News.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Consiliul Național Bisericesc reunit în ședință de lucru

Biserica Ortodoxă Română, un actor principal în menţinerea sănătăţii românilor. În Patriarhia Română funcţionează 45 de instituţii medicale şi farmaceutice

31 ianuarie 2018. Parastas pentru Voievodul Mircea cel Bătrân la Mănăstirea Cozia